Cinema

Prima zi într-un real movie.

Cobor din mașină pe Strada Doamnei unde sunt înșiruite 8 furgonete Castel Film una după alta aliniate la bordură. În dreapta mea banca Mormorosch, o arhitectură superbă pentru o zi de film anii 1931-1940. Strada este liberă, delimitată cu bandă roș-alb unde în stânga se află o doamnă și un domn care avertizează că acolo apare un personaj cu un telefon în mână care nu știe ce stradă a nimerit. Îmi simt prezența și intervin zdravăn întrebând unde se află regizorul, singurul nume de care mă pot lega în acest moment. Mi se răspunde cald, că domnul regizor întârzie iar eu îmi pot continua ancheta. Privesc mai atent clădirea unde văd o echipă de scenografi ce completează cu recuzită fațada. Se pun două steaguri iar pe jos un pictor împrăștie acid peste liniile albe care delimitează parcarea astfel compoziția prinde viața anilor 40. Eu stau neclintit, înspăimântat parcă dar în același timp fascinat de concertul care urmează să înceapă. Clipele trec din ce în ce mai intens când în dreapta mea aud cum domnul și doamna discută în continuare despre acel tânăr care nu are experiență îndeajuns pentu o comunicare decentă cu lumea filmului. Nu sting bine țigareta iar din stânga apare un domn înnalt, serios care îmi întinde mâna și mă salută privindu-mă fix în ochi. Simt cum mâna îmi este strânsă zdravăn iar eu în același timp ofer o aceeași apreciere că am ocazia să lucrez într-un film. Mă întreabă simplu ce mai fac și dacă mi-e foame. Mă simp instant copleșit de o cultură necunoscută, un dialect ieșit din comun în același timp o relaxare. Răspund ca un bun cetățean că fac bine și mai completez că e prima oară când vin la filmări implicit că mămânc sănătos acasă. Se uită la mine calm iar cu mâna dreaptă scoate din buzunar programul viitoarelor filmări, locații, numere de telefoane și lista echipei de filmare. Mă simt oarecum stânjenit ca un pericol public și mulțumesc disciplinat. Imediat după întâlnirea fascinantă cu acest domn care are un aer stăpân pe situație apar 30 de oameni care încep să se învârtă în jurul meu fiecare adăugând câte ceva pentru film. În tot acest spectacol eu stau neclintit pe același loc în care mă așezai de la bun început și aștept să mi se spună .. MOTOR JEAN, MOTOR .. . Regizorul mă vede iar eu dau buzna să mai aflu ceva din miracolul ce se petrece în jurul meu. Mi se prezintă un operator englez, apoi asistentul de cameră care la rândul lui mai are doi asistenți de cameră la facultate cu mine. Mă prezint pentru fiecare în parte iar cel mai tânăr incepe să îmi explice camera de filmat. Sunt așa de pierdu încât cuvintele filtru, focus, steady devin necunoscute iar lista nu se mai termină în așa fel încât apar din ce în ce mai multe cuvinte care pentru mine se tranformă în cheie. Am realizat că lista mea de cărți incepe să dea o petrecere fără mine iar biletul de intrare devine din de in ce mai scump pe moment ce le dau liber cuvintelor care provin din lumea filmului. Încep filmările iar eu sar cu nasul într-un prevew și urmăresc atent fiecare mișcare a actorilor. Sunt oboist după 12 ore de lucrat la filmare așa că mai continui runda viitoare. Lista devine mai complexă când în troleu realizez ce traseu se împletește cu mine în momentul în care am în față programul de viitor al filmului.